toamna

e toamna...
cerul e trist
sufletul-mi innorat
vantul alearga agitat printre brazii de afara
o lacrima se rostogoleste usor,
aluneca pe obrazul rece
moliiele-mi invadeaza spatiul
amintindu-mi parca ca sunt un simplu muritor
a carui inima e roasa incet, incet
zi de zi de griji, sentimente, amintiri
un simplu suflet ce se stinge usor
si din care ramane doar cenusa
cenusa ce va imprastiata in zare de o adiere de vant

o tigara arde, singura intr-o scrumiera
un pahar pe marginea mesei...
afara e noapte si natura doarme
...dormi si tu...doarme si sufletul
dar ceva imi trezeste inima
o lacrima curge usor pe obrazul palid
s-a intamplat ceva
simt cum mintea adoarme,
cum inima se opreste
sufletul vrea sa zboare
vad...o vad...dar nu e asa cum stiam
nu e frumoasa, nu e puternica
ma sperie, si totusi ma atrage
oare este ea? oare este moartea mea?

singuratatea

singuratatea ma apasa
mie dor de tine
de atingerea ta otravitoare
de privirea atragatoare si ucigatoare
amintirea ta ma rascoleste
sufletul plange dupa ceva
dupa fantome din trecut
ce candva viata mi-o inseninau
dar care azi imi ard sufletul
imi contropesc mintea
si care imi sfasie inima

vara

vara...caldura...infern
dimineti pline de racoare
adieri din rai...cale spre infern
mangaierea ta... atingere divina
ce lasa urme de foc peste piele
si cicatrici adanci in inima
seara...declaratii de amor
noapte... clipe de pasiune
dimineata...uitare, parasire
zi...dulcele infern al asteptarii

adiere

adiere de vant cu parfum de mare
raza de soare ucigatoare
stele ce nu reusesc sa lumineze
cerul mult prea intunecat
luna neagra ce duce spre ispita pacatului
iz de lava fierbinte ce arde suflete nevinovate
si totusi nu prea inocente
ale unor oameni deveniti spirite incatusate
in forme ciudate numite corpuri
inimi facute scrum doar prin vorbe frumoase

Parfum

simt un parfum de nectar

ma apropii si dispar...

in fumul gros, ucigator

apar in mijlocul lor

a chipurilor frumos pictate

cu suflete urat mirositoare

pe un pamant mancat de viermi

un paradis imaginar

purgatoriu real

parfum de flori mucegaite

si cadavre frumos imbalsamate

parfum cu iz ireal

noapte de cristal

noapte, stele
dunarea straluceste
o fantasma apare
ma poarta in uitare
ma ridica in visare
visez... un print calare
ma trezesc, stelele privesc
roiesc si imi vorbesc
despre un palat de clestar
cu eroi din basme
despre zane si strigoi
despre ingeri si demoni
despre un festin regal
cu venin si nectar
intr-o noapte de cristal
intr-un palat de clestar
cu fantasme ce apar

Fărâme

Iluzii deșarte
dezamăgiri gratuite,
Măști murdare.
Gânduri aruncate la gunoi,
speranțe sfâșiate,
suflete încolțite
minți îmbolnăvite.
fărâme de viață
răsărite din bucăți de moarte

femeia ( cu http://dorinteviseimpresii.blogspot.com)

Inger bland
dar plin de venin,
Ochi albastri, parul blond
si sufletu-un stiulete,
Mangaierea blanda, dar otravitoare
voce calda dar de gheata,
Chip frumos, buze ucigatoare
Sfatul sigur un dezastru
Fiica, mama si sotie
necaz, iscoada si credit
Datatoare de viata
purtatoare de dezastru,
Vis frumos, cosmar real
Femeia, Inger sau Demon?

 pentru tine

pentru tine ma trezesc
pentru tine traiesc
pentru tine vad culori
pentru tine mor
pentru tine fiul meu

jura-mi

jura-mi ca ma iubesti
jura-mi ca nu ma parasesti
jura-mi ca ma ocrotesti
jura-mi ca imi esti alaturi
jura-mi ca iti sunt draga
jura-mi ca-ti sunt soare
jura-mi ca-ti sunt luna
jura-mi ca-ti sunt stea
jura-mi ca voi fi a ta
jura-mi orice, chiar daca ma minti

noapte...

e noapte... gandul ii fuge la iubire...
iubire...implinire...impreunare....despartire
un nou inceput, o noua iubire, o noua dezamagire

oare cand te voi mai tine in brate?
cand iti voi mai simti mirosul?
cand voi mai gusta buzele tale?
oare cand iti voi simti mangaierea?

noapte...noapte...noapte
blestemata noapte
de ce treci asa de repede?
doar in noapte te simt aproape,
 desi esti departe...

suflet chinuit

zi de zi zâmbea însă zâmbetul îi era trist,
 zâmbea cu lacrimi în ochii albastri
zâmbea cînd își privea pruncul ce zburda
 plângea și totuși zâmbea
zâmbea si nimeni nu știa
că de fapt era un suflet chinuit

      Între vis și realitate își trăia viața, zi de zi...
      Dacă ziua care începea promitea a fi una bună încerca să rămână cât mai mult cu picioarele  în lumea reală, însă nu trecea ziua întreagă fără să adauge măcar un pic de magie acelei zi pentru ca aceasta să pară chiar mai frumoasă decât era. Visa că în acea zi soarele a răsărit doar pentru ea...dar se însela...ceva trebuia să se întâmple ca să revină cu picioarele pe pământ... Starea de trezire nu dura mult de obicei, deoarece găsea imediat un motiv, un lucru, zâmbetul cuiva drag sau chiar o privire urâtă a vreunui trecător care să o teleporteze  iar în lumea ei din vis unde rămânea ore bune sau chiar până a doua zi când începe să-și creeze o altă lume folosind rebuturile lumii ce a creat-o cu o zi înainte.... Și mai trece încă o zi iar ea se află tot între vis și realitate