toamna

e toamna...
cerul e trist
sufletul-mi innorat
vantul alearga agitat printre brazii de afara
o lacrima se rostogoleste usor,
aluneca pe obrazul rece
moliiele-mi invadeaza spatiul
amintindu-mi parca ca sunt un simplu muritor
a carui inima e roasa incet, incet
zi de zi de griji, sentimente, amintiri
un simplu suflet ce se stinge usor
si din care ramane doar cenusa
cenusa ce va imprastiata in zare de o adiere de vant

o tigara arde, singura intr-o scrumiera
un pahar pe marginea mesei...
afara e noapte si natura doarme
...dormi si tu...doarme si sufletul
dar ceva imi trezeste inima
o lacrima curge usor pe obrazul palid
s-a intamplat ceva
simt cum mintea adoarme,
cum inima se opreste
sufletul vrea sa zboare
vad...o vad...dar nu e asa cum stiam
nu e frumoasa, nu e puternica
ma sperie, si totusi ma atrage
oare este ea? oare este moartea mea?